Djokovic, sîrbi, români, mîndrie, slugărnicie, țigani și Casa spînzuratului

Astăzi discutăm despre cel mai important eveniment al momentului. Despre felul în care Novak Djokovic a înfruntat adversitatea globalistă, a stat mîndru și demn pe picioarele sale și a spulberat record după record, odată cu cea mai recentă victorie a sa de Mare Șlem, cea de ieri de la Roland Garros. Ce înseamnă asta? Ce semnificație sociologică și antropologică mai largă putem extrage din acest eveniment punctual? Despre popoare și caracteristicile sale. Despre sîrbi și despre români. Concluziile nu sînt plăcute. Nu e bine, dom’ sociolog. Nu e bine. Ca să îndulcim amărăciunea acestor concluzii antropologice, discutăm despre unul dintre cele mai fabuloase filme făcute vreodată. De un sîrb, evident. Perkane, lasă bre curcanul ăla, bre Perkane bre...