Ştefan, Ştefan, Domn cel mare

Ştefan, Ştefan, Domn cel mare Seamăn pe lume nu are Decât numai mândrul soare! Din Suceava când el sare, Pune pieptul la hotare Ca un zid de apărare! Braţul lui fără-ncetare Bate hoardele tătare, Bate cetele maghiare, Bate leşi din fuga mare, Bate turci pe zmei călare Şi-i scuteşte de-ngropare. Lumea-ntreagă stă-n mirare, Ţara-i mică, ţara-i tare Şi duşmanul spor nu are. ………………. Ştefan, Ştefan, Domn cel mare, În Suceava cuibu-şi are Ca un şoim voinic şi tare. Din Suceava când el sare Zi şi noapte, de călare, Se bate-n patru hotare. Pe tătari îi căsăpeşte, Pe unguri îi pârjoleşte, Şi pe turci îi risipeşte. Iar pe leşi cu chica tare Îi avântă-n spânzurare, Şi-i înjugă ca să are!