Лазарев С.Н. Грех - удаление от Бога, это аллегория. Поведение влюблённого человека.

Când îi spui unui om despre orgoliu, deseori, auzi ca răspuns: „Dar eu nu mă mândresc cu nimic, nu sunt arogant(ă), eu nu am orgoliu”. De fapt, ascuns sub cele mai diverse forme, orgoliul este prezent în fiecare dintre noi. Este cel mai greu de observat și cel mai periculos viciu. Neacceptarea voii divine, regretul trecutului, teama de viitor, nemulțumirea față de prezent, de oamenii și lumea din jur, incapacitatea de a-L vedea pe Creator în fiecare om, acestea reprezintă începutul orgoliului, care duce apoi, pe rând, la nașterea unor trăsături negative, la intensificarea lor și la începutul problemelor, al bolilor și al necazurilor. Orgoliul nu înseamnă doar sentimentul că ești mai bun decât ceilalți, orgoliul îl face pe om să se simtă, de foarte multe ori, inadecvat, având sentimentul de inferioritate. Are senzația că întreaga lume pare să fie împotriva sa, experimentează mai multe emoții negative decât pozitive, vrea să preia controlul asupra vieții sale dar se simte înstrăinat de propriul suflet și îi este greu să recunoască relația dintre cauză și efect. Orgoliul înseamnă lipsa de înțelegere a faptului că voia Divină funcționează mereu spre binele „Eu-lui” nostru suprem, în favoarea salvării legăturii noastre cu „Eul” suprem, chiar dacă „Eul” nostru din argilă este ofensat. Orgoliul înseamnă, în esență, pierderea iubirii față de Cel de Sus, pierderea înțelegerii faptului că Dumnezeu este sursa a toate, înseamnă dorința de a pune propriul „eu”, propriile ambiții, propriile intenții și scopuri mai presus de iubire. Învingerea orgoliului este întoarcerea la Dumnezeu, sentimentul primordialității Sale. Fără sentimentul de prezență a lui Dumnezeu, în interior, fără sentimentul că eu sunt Iubire, orgoliul nu poate fi depășit pe deplin.