ma se ghe pensu bruno lauzi

una delle più belle canzoni della scuola genovese « U l’ëa partiu sensa ûn-a palanca, l’ëa zà trent’anni, forse anche ciû. U l’aia luttou pe mette i dinæ a-a banca e poèisene ancun ûn giurnu turna in zû e fäse a palassinn-a e o giardinettu, cu-o rampicante, cu-a cantinn-a e o vin, a branda attaccâ a-i ærboui, a ûsu lettu, pe daghe ’na schenâ séia e mattin. Ma u figgiu ghe dixeiva: “Nu ghe pensâ a Zena cöse ti ghe vêu turnâ?!“ Ma se ghe pensu allua mi veddu u mâ, veddu i mæ munti e a ciassa da Nunsiâ, riveddu u Righi e me s’astrenze o chêu, veddu a lanterna, a cava, lazzû o mêu... Riveddu a séia Zena illûminâ, veddu là a Föxe e sentu franze o mâ e allua mi pensu ancun de riturnâ a pösâ e osse duve’òu mæ
Back to Top