Felix i Otilia (1972)

Dramă, Aventură Regia: Iulian Mihu Scenariu: Ioan Grigorescu Actori principali: Radu Boruzescu, Julieta Szönyi, Sergiu Nicolaescu, Clody Bertola, Gheorghe Dinică, Gina Patrichi, Jean Lorin Florescu Imagine: Sandu Întorsureanu, Gheorghe Fischer Muzica: Anatol Vieru Scenografie: Radu Boruzescu, Liviu Popa Montaj: Lucia Anton Costume: Miruna Boruzescu Anul aparitiei: 1972 Sinopsis După moartea tatălui său, tânărul Felix Sima vine la București pentru a studia la Facultatea de Medicină, el urmând a fi găzduit pe perioada studiilor în casa unchiului său, Costache Giurgiuveanu, care-i devenise tutore. Acolo face cunoștință cu rudele sale îndepărtate, care nu manifestă față de el niciun fel de afecțiune. Singura persoană de care se atașează tânărul student este verișoara sa, Otilia Mărculescu, fiica vitregă a lui moș Costache. În acest film a fost folosit pentru prima dată procedeul Graphys Color, o metodă de prelucrare a peliculei color, care a fost inventată de operatorii Alexandru Întorsureanu și Gheorghe Fischer, cu aportul tehnicienilor Gheorghe Palivăț și Dumitru Morozan. Filmările au avut loc la București, Mogoșoaia și Sinaia. Filmul lui Iulian Mihu Felix și Otilia (martie 1972), care dă viață scenariului, pornit din „Enigma Otiliei” călinesciană, scris de Ioan Grigorescu, rămâne unul dintre cele mai valoroase creații ale regizorului. Personajele desenate de interpreții aleși de regizor par figuri de ceară ale unui muzeu Grevin. Felix împrumută de la Radu Boruzescu stângăciile și inocențele unei tinereți reale, Otilia Julietei Szönyi rămâne o „enigmă”, așa cum G. Călinescu, Ioan Grigorescu și Iulian Mihu și-au dorit-o, Clody Bertola o crează ireproșabil pe Aglae, „baba absolută, fără cusur în rău”, în rolul Auricăi Leni Dacian propune „acreala fetei bătrâne” (evidențiată și de vocea Rodicăi Mandache), Sergiu Nicolaescu este un Pascalopol „cuminte”, Gheorghe Dinică îl pictează în culori „tari” pe Stănică Rațiu, mai strălucesc în film Eliza Petrăchescu, Gina Patrichi, Violeta Andrei, Ovidiu Schumacher, Șerban Sturdza, Arpad Kemeny și îndeosebi interpretul neprofesionist Herman Chadower în rolul lui Costache ălin Căliman Premii ACIN 1972: Premiul pentru regie (Iulian Mihu) Premiul pentru scenariu (Ioan Grigorescu) Premiul pentru imagine (Alexandru Întorsureanu și Gheorghe Fischer) Premiul pentru scenografie (Radu Boruzescu și Liviu Popa) Premiul pentru montaj (Lucia Anton) Placheta (ex-aequo) „Premio de selezione” la Festivalul Internațional de Film la Veneția (1972) Premiul de Excelență pentru sistemul „Graphis color” la concursul UNIATEC de la Salerno (1974) Productie: Casa de Filme 1