Quando eu stava (The Earliest Complete Song in Italian)

This is one of the two earliest song in Italian, the so-called “Carta Ravennate“, 12th cent., discovered by Professor Alfredo Stussi. The other one (a fragment) in known as “Frammento Piacentino“ ( ), discovered by Professor Claudio Vela. The song is performed by students of the Faculty of Musicology of the University of Pavia / Cremona. The solo singer is Ugo Rosano. TEXT Quando eu stava in le tu’ cathene, oi Amore, me fisti demandare s’eu volesse sufirir le pene ou le tu’ rechiçe abandunare, k’ènno grand’e de sperança plene, cun ver dire, sempre voln’andare. Non [r]espus’a vui di[ritamen]te k’eu fithança non avea niente de vinire ad unu cun la çente a cui far fistinança non plasea. Null’om non cunsillo de penare contra quel ke plas’al so signore, ma sempre dire et atalentare, como fece Tulio, cun colore. Fùçere firir et increvare quel ki l’è disgrathu, surt’enore: qui çò fa non pò splaser altrui, su’ bontathe sempre cresse plui, çogo, risu sempre passce lui, tute l’ure serv[e] curtisia. Eu so quel ke multo sustenea fin ke deu non plaque cunsilare; dì ne notte, crethu, non durmia, c’ongni tempu era ’n començare. / sì m’av[e]a p[o]sto in guattare. Co’ ’n me braçe aver la crethea, alor era puru l’[abra]çare; mo son eu condutto in parathisu, fra [su’] braçe retignuthu presu, de regnare sempre su confisu cun quella k’eu per la [av]er muria. Feceme madonna gran paura quando del tornar me cons[e]llava [dicen]te: «De ro[m]orç no ve cura». [Se ratta] la gente aplan[ta]va [. kuna . . e . .]the [s]unt[o] l’ura ka s’ella cun gran voce c[ri]thava quando ’lu povol multu se riavesse contra ’l parlathor se rengrochiss[e] de[l] mal dir se [da] ella custothisse, si fa[r]ò eu per la plana via. D[..] k[e]u [Amo]re tego, teve prego, non me smentegare. [. . . . . . . .le c’]abi sego o ria morte [t . .]e supor[t]are [. . . . . . .] de av[e]r mego, ne cun lei fi’ s[a]ço co[n]tr’andare [pe]l [l]assar la d[ese] non so cui. Fals’è l’amor ke n’eguala dui [et] eu [so] ko[sì servent’]a vui, como fe’ Parise tuttavia. Fra tuti quî ke fece lu Creature, nusune ne serà sença tenure c’ame, quant’e’ sulu facu, Amure. El m’aucid’e confunde a tute l’ure, sì ce [m]ai poso né note né die.